Sub titlul ‘ Traieste pe bune ‘ editia a-12-a a conferintei nationale pentru tineri este organizata de Biserica Flacara Inchinarii’ din Alba Iulia. O oportunitatea aparte de a fi in Alba Iulia de 1 Decembrie, unde mii de omeni vin in fiecare an pentru a sarbatorii Marea Unire si, unde de 12 ani, sute de tinerii neoprotestanti vin pentru a-L sarbatorii pe Marele Dumnezeu.
Anul acesta, conferinta a fost gazduita in sala de conferinte a Iulius Mall din Alba Iulia. Au fost peste 600 de tinerii din toata Romania.
Ca in fiecare an, conferinta incepe pe data de 30 noiembrie, cu un ajun al evenimentului, iar pentru ziua de 1 Decembrie sunt 2 sesiuni: dimineata si seara.
Conferinta propriu-zisa a inceput Joi dimineata, dis de dimineata cu inregistrarea participantilor. Holul Mallului a fost neincapator pentru tinerii inca somnorosi. Am gasit la receptie pentru inscrieri, fete zambitoare, tineri ca si noi, pregatiti sa ajute. Am vazut chiar situatii unde s-a cerut calm si intelegere si s-a daruit din plin. Asta spune mult despre spiritul organizatorilor.
Ora 9:30 i-a prins pe cei de la Forte, o trupa aparent noua in peisajul muzical neoprotestant ( nu nu i-am mai auzit niciunde ), intr-un concert de deschidere. Tinerii de prin toata tara, inca somnorosi nu au raspuns chiar pe masura, probabil erau si emotiile baietilor de la Forte iar treaba de a sparge gheta e intodeauna mai dificila. Baietii au mai avut si rateuri dar in mare au fost ok.
A urmat echipa de lauda si inchinare a bisericii care organizeaza conferinta an de an. Ionut Dura, liderul de inchinare a bisericii Flacara Inchinarii, a facut o treaba excelenta in a motiva tinerii in inchinare. S-a simtit experienta proprie cu Dumnezeu si chemarea evidenta pentru asta. Echipa in general a cantat bine, si publicul a raspuns inchinarii. Am remarcat totusi, in mijlocul lor, pe Luminita Ciuciumis, de la Calatis Praise, care locuieste si ea in Alba Iulia. Am regretat faptul ca vocea ei, care este una excepetionala, de referinta in mediul neoprotestant, nu s-a evidentiat mai deloc. Probabil si din cauza ca in trupa de inchinare era si un cor de vre-o 8, 9 persoane , plus inca 2 soliste. Dar inchinarea a fost de calitate.
Cele 2 mesaje principale au fost tinute de Christoph Scharnweber, pastor al bisericii Gospel Forum din Sttutgart Germania. Nu mica mi-a fost mirarea cand pe scena urca un munte de om, cu zambet pe buze, si interesant, fara traducator, stiind ca predicatorul este din Germania. Si intr-o romaneasca putin stalcita Christoph s-a prezentat si si-a tinut intreaga prelegere in limba romana. Cele 2 mesaje au fost de o claritate uimitoare, bazate teologic pe istorisirea lui Iona. Predicatorul a avut priza la tineri, foarte natural si cursiv. Mesajul de dimineata s-a axat in jurul experientei lui Iona, de esec spiritual si refuz de a implini noul plan a lui Dumnzeu pentru viata lui: jobul de predicator in Ninive. Incapatanarea si refuzul de a face voia lui Dumnezeu te poate costa mult. A doua parte a mesajului, de dupa masa, s-a axat pe orientarea catre mediile inconfortabile pentru a duce vestea buna. Asa cum Iona a considerat naiv sa predice vestea buna unui popor pagan, desi aceasta era voia Divinitatii, la fel tinerii au fost incurajati sa fie deschisi spre locuri si perspective noi. Asadar, mesajele au fost excelente si cu mare incarcatura spirituala.
La conferinta au mai cantat cei de la Cristocentric, in deschiderea sesiunii de seara. Trupa a fost ca de obicei la inaltime si au reusit sa implice tinerii imediat in atmosfera de inchinare.
La final Cristi Cazacu si Prima Ora au incheiat conferinta cu un concert. Subiectiv, am simtit ca nu toti tinerii au putut percepe substanta lui Cristi. Concertul a fost unul profund, solistul fiind imbracat intr-o camsa traditional si cantand de pe scaun. S-a facut referinta la evenimentele din 89 si sacrificial romanilor pentru Marea Unire. Deloc ‘comerciala’ abordarea lui, dar la un nivel muzical de exceptie. Sa fi fost si oboseala dupa o zi intreaga de activitati, poate de vina ca tinerii nu s-au conectat, cel putin in opinia mea. Cristi Cazacu a fost insa bun.
Una din partile mele favorite la conferinta a fost prestatia Trupei de Pantonima si Drama a celor de la Flacara Inchinarii. Au fost fenomenali. Au avut cate o piesa pentru fiecare din cele 2 sesiunii. Fiecare piesa a fost de cel putin 20 de minute, dar deloc prea mult. Experienta lor s-a vazut clar. Mesaje simple, transmise puternic si natural, au fost mai precise decat o mie de predici. Toata admiratia pentru tinerii din trupa. Nu s-a simtit nici o urma de amatoricism, din contra. Unii tineri s-au evidentiat chiar prin super talent. Ma refer la Dana, dar doar cei care au fost la conferinta stiu la cine ma refer. Felicitari! Cu ei nu mi-ar fi rusine sa particip la festivaluri nationale de teatru. Fac cinste lui Dumnezeu.
Intre sesiuni s-a servit masa, in sala de conferinta. Ca in fiecare an, participantii primesc gratis un fel de mancare. Prinde bine mai ales pentru cei cu finante mai limitate. Dintre tinerii, multi, nu au vrut sa stea la coada, se facuse totusi un rand de asteptare mare, fiind 500 – 600 de tineri asteptand la bufet. Personal, cu majoritatea tinerilor am ramas in linie. Si a meritat. Mancarea a fost excelenta si din plin – s-a primit chiar si supliment. Si, in fond nu cred ca a sta la coada e umilitor. Si daca ar fi, putina umilinta nu strica niciodata! Oricum in conditiile date, nu exista o alta posibilitate.
Am urmarit atent jocul de culise a organizatorilor si am gasit o multime de tineri angrenati in procesul organizarii. Si nu e un process simplu. Cineste lor. De la usieri, care intr-un grad destul de bun, erau zambitori si draguti, la fetele de la inscriere, oameni de ordine, toti au lucrat impreuna. Pot sa simt si dupa alte editii a conferintei o maturitate si dezvoltare in procesul de organizare.
Partea grafica si artistica a fost, asa cum ne-am invatat din anii anteriori, de exceptie. Un baner imens pe scena, cu grafica contemporana, ecusoane in ton, muzica pe fundal in pauza, clipuri proiectate in pauza, etc. E de apreciat ca romanii neoprotestanti stiu cum sa organizeze un eveniment si sa il faca bine, fara kitch.
Organizatorul principal, si bun prieten de al meu, Florin Lupean, a fost si el de nota 10. Florin are pasiune pentru lucrarea cu tinerii, este prezentabil, are dictie si da bine cu microfonul. Semana pe Smiley, zicea cineva. Sunt de acord, cel putin la haine. In rest, cred ca e mai frumos. Pot doar sa inteleg ce inseamna sa pui totul pe hartie apoi in practica cand vine vorba de a organiza un astfel de eveniment. In sesiunea de seara, Florin a sintetizat tema conferintei, clar si puternic, prin sintagma ‘perfuzii spirituale’. Adica evenimente periodice de apropiere spirituala cu Creatorul. Florin i-a incurajat pe tinerii sa fuga de astfel de porniri. O viata consecventa, traire zilnica cu Dumnezeu, rugaciune, disciplina si sfintire. Asa a fost conluzionat, organizatorul evenimentului, perspectivele unei vietii crestine ‘pe bune’.
Impreuna cu noi, a fost si primarul din Alba Iulia. Nu i-am retinut numele, si nu ma obosesc sa il googalesc. Admir insa parteneriatul pe care organizatorii il au cu autoritatile locale! Anul acesta conferinta a avut loc in cadrul evenimentelor de celebrare a zilei nationale. Asta spune mult, pentru ca Primaria, si in fond Guvernul, nu aloca fonduri fara un proiect bine pus la punct. M-am bucurat mult cand am aflat ca Guvernul Romaniei a sustinut financiar organizarea conferintei. Extraordinar! Acum ne putem ruga mai mult pentru ei.
Conferinta s-a incheiat usor dupa ora 20.00. Tinerii erau putin obositi, dupa cum spuneam, dar cel putin cu grupul cu care am venit eu, pe fete am citit elan. Dumnezeu a vorbit multora. Cine a avut urechi de auzit, a avut ce sa auda. Generatia asta de tinerii, e putin ciudata, zic eu. S-au lovit de schimbarea si liberalismul importat de dincolo din plin. Nu ca asta ar fi un lucru rau, dar cum spunea si Christoph asta nu este esential. Estential este sa ai o relatie cu Dumnzeu. Mai avem de invatat cum sa ramanem sacri in prezenta lui Dumnzeu, dar naturali. Seriosi, dar zambitori. Deschisi, dar conservatori si teologici. Poate aici mai se poate lucra. Mai sunt inca necesare multe evenimente de acest gen, pentru a ajunge acolo. Dar suntem pe drumul cel bun.
In mare, conferinta a iesit bine, si nu zic asta pentru ca am o relatie cu organizatorii. Nu a fost nimic deplasat. Mici scapari au fost cu siguranta, desi eu personal nu am sesizat, cel putin din partea organizatorilor. Dar, ca si crestini putem sa trecem cu vederea unele lucruri. Cautam in fond pacea. Si asta face parte din a trai pe bune!
Asteptam editia a-XIII-a!
Flavius Ilioni – Loga
Timisoara
