Are doar 11 luni dar stie sa imi atinga inima

Posted: August 10, 2013 in Fără categorie

Are doar 11 luni dar stie sa imi atinga inima intr-un mod atat de unic. Astazi am petrecut toata ziua, singur, cu fetita mea, Abielle. Am avut impreuna o intalnire de planificare a unei nunti, am dormit 2 ore de pranz, am mancat bine impreuna, ne-am plimbat prin parc, am mancat nisip, ne-am dat cu leaganul impreuna, iar spre seara ne-am uitat la videoclipuri la TV, impreuna.
Apusul ne-a prins pe mine si ea tot impreuna, ea pe burta, cu fundul in sus si inghesuindu-se in bratele mele. A adormit tinandu-ma cu toata palma ei, strans, de degetul meu mic.

Cum stie o fetita, sa atinga inima unui tata, e vast planificat din eternitate.

Multumitoare imi este inima.
PicMonkey Collage

mi’ dor de blogging

Posted: Martie 3, 2013 in Fără categorie

Se facu astazi ca mi-am googalit numele din motive de securitate ( despre care nu vreau sa vorbesc, tot din motive de securitate ). Si am dat peste blogul meu. Ca o adiere am studiat continutul si tare m-am simtit inteligent cand am citit printre posturi. 

In timp ce vorbesc Abielle plange in surdina, in timp ce Simo incearca sa o adoarma. Asa de mult s-au schimbat lucrurile in viata mea…

Sunt casatorit de acusica 3 ani, detin o fetita – papusica de aprox 6 luni. Chirie acceptabila, job dragut si prieteni calzi. 

Viata merge inainte. Iar noi ne taraim dupa ea. Dar in urma ramane o stralucire a taratului nostru. Se numesc amintiri. 

Noape buna.

Concurs de grafica la Peniel 2012 sau Ce este plagiatul grafic ?

Posted: Aprilie 28, 2012 in Fără categorie

Mi-a placut intodeauna la conferintele Peniel, echilibrul. Ii port un mare respect lui Lucian Oniga pentru perseverenta pe termen lung si multele evenimente marca Peniel in spatial evanghelic roman.
De aceea ma tin la current cu ce face Peniel. Tocmai de aceea atunci cand au intarziat sa apara cu o grafica pentru conferinta de anul acesta, am stat geana sa vad ce se intampla. Gasesc laudabila ideea lor de a lansa un concurs pentru grafica evenimentului de la Sibiu. Astfel oricine se poate incumeta sa creeze un afis, cu text, instructiuni date si sa fie postat pe facebook, iar in functie de voturi / like-uri, aceasta sa fie declarat castigator. Recompensa nu este uriasa, dar recunoasterea publica este.
De aceea cred ca multi au raspuns pozitiv provocarii celor de la Peniel si au trimis afise spre votare. Nu o sa comentez afisele, am facut-o pe facebook deja, dupa umila mea opinie.
Vreau doar sa imi pun pe hartie gandurile cu privire la un afis, care a creat putin controversa pe facebook. Eu mi-am posat opinia fata de acest afis, ca fiind nu in ton cu ce reprezinta Peniel-ul. Afisul cu pricina, contemporan ca si grafica, bine realizat, este nepotrivit pentru un eveniment marca Peniel. Asa am considerat eu. Binenteles ca au venit replici, pe care ca un bun democrat, le respect. Toti avem dreptul la o opinie.
Dar ce m-a frapat mai tarziu, a fost faptul ca afisul cu pricina, este de fapt o modificare doar de text dintr-un template PSD oferit gratuit de un site cu resurse media. Doar o modificare de text. Wow… Adica realizatorul nici macar nu a avut prestanta sa schimbe macar culoarea, fontul etc. A folosit aceeias imagine / culori / font. Cam jenant zic eu. Pana aici toate bune si frumoase! Dar se prea pare ca autorul afisului ( irelevant numele lui ) este student la Media CBEE, Oradea. Si pana aici toate bune si frumoase iarasi ( adica poate e un student slab, care nu stie sa creeze, sau e la inceput de experienta) Dar un comentariu postat de pe contul de facebook al Colegiului Biblic Est European, Oradea m-a frapat de-a dreptul. Aceasta sustine ca afisul in fond nu este plagiere grafica ( conform DEX plagiere = Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală) , mai mult, precizeaza ca daca afisul este controversat este, citez, ‘ luat in seama’! Cat de ironic poate sa fie aceasta pozitie oficiala din partea unei institutii de invatamant de jurnalism ? De unde aceasta cancan-izare a mediei crestine ? De cand daca esti controversat esti popular ? Cum o institutie a carei valoare de baza, integritatea, conform site oficial, sa fie asa de putin respectata ? Spun asta pentru ca pozitia oficiala a celor de la CBEE este cea postata pe facebook.

Si acum intrebarea este simpla: este copierea unui afis, folosirea unui template fara a se preciza asta, lasand sa se inteleaga ca afisul este opera proprie, este plagiat grafic ? Este corect din punct de vedere etic, ca o institutie de invatamant crestina sa sustina o astfel de tentativa media ?

Sunt curios…

Sau poate tipu cu afisu plagiat, e si admin pe facebook-ul colegiului si a folosit numele colegiului sa isi apere afisul ! Si asta e la fel de grav.

Am cerut celor de la Peniel pe facebook, sa descalifice afisul cu pricina. Nu au raspuns pozitiv.


O seara buna!

Speranta tarzie

Posted: Ianuarie 10, 2012 in Fără categorie

Tarzii sunt orele in jurul meu
Dar tarziu nu e in poarta vietii mele
Niciodata nu m-am simtit la timpul potrivit ca acum
Ceasul perfect pentru a zambi cu inima intr-un cantec nou

Speranta ce imi curge prin ochi direct in suflet
Nu are de-a face cu ce vad sau cu ce simt
Nadajdea ce imi umple inima curge din etern
Intracolo mi se duc gandurile acum cantand

Inspre campiile cu grau de aur, inspre muntii din catifea
Inspre Soarele ce faureste speranta in atatea ochi
Inspre aripi vesnic intinse, nicicand bandajate sau taiate
Inspre muzica ce ma face sa dansez un dans senin

Se prea poate sa fie tarzii orele deasupra mea
Dar tarziu nu e niciodata pentru a crede
Mai ales cand speranta e atat de reala
Speranta Lui tarzie care imi spala inima

Excursie la URGENTE !!!

Posted: Decembrie 23, 2011 in Fără categorie

Cand D-na Dr. mi-a zis astazi, cu un calm iesit din comun, ca am hernie si ca trebuie sa ma operez am crezut ca pica cerul pe mine. M-a luat un rau, gandindu-ma la euro pe care ar trebui sa ii dau la medici, fara chitanta, la sange. Noroc cu sotia mea, care puternica m-a pus pe scaun si mi-a zis ca o sa supravietuim. M-a luat de mana, barbata, si mi-a zis ca o sa fie ok. Deja ametit, vedeam sange, pijamale de detinuti, mancare groaznica, mai mult concediu…

Ne-a trimis D-na Dr. la urgenta la Spitalul Judetean din Timisoara. Zis si facut. Cu inima cat un purice am ratacit putin prin holurile spitalului pentru ca intrarea pentru urgente e cumva ascunsa prin spate, sa nu o vada cei cu urgente probabil! Am intrat serios, sperand sa ma evalueze astea a intelectual si sa imi dea un scaun cu perinite pentru asteptare. O tipa din spatele unui ghiseu ne intreaba ce-i ? Sotia mea, din acelas aluat ca si mine, ii intinde biletul de trimitere. Aaa…intrati pe aici’. Vasazica avem prioritate daca avem bilet. Deja puteam sa vad bisturiul prin pielea mea catifelata. Ne asezam pe o targa, si eu si Simo si ma stam putin. La urgenta nu e chiar urat. Aveau chiar si colinzi si brad cu ornamente. Dragut. Asistentele roiau pe acolo fiecare cu vre-o treaba. Apara si D-l Dr. Un tip de vre-o 1.90, 30 de ani, rezident, care evintandu-mi privirea ma intreaba sec: vreti sa va operam ? Mi-l si imaginez la Mc Donalt cu sapca: doriti gheata la Cola ? . Imi sta mintea in loc. Primul gand imi si sare pe gura spurcata: ‘eu nu sunt in stare sa iau o decizie, dumneavoastra sunteti medic’. Doctorul Gigant se cam pierde, se uita pe tavan si incepe sa boambane una alta. Sotia il intreaba, ca in filmele americane, care sunt riscurile unei operatii. Dr Gigant iarasi spala peretii cu privirea. Ca sa termin cu situatia asta penibila ii cer, evident, un consult. Doar sunt intr-un spital. Cautati sa vedeti ce am! Din putinele mele cunostinte, hernia se perforeaza in timp, si ma tot intreb de ce Doctorul Gigant ma intreaba daca nu vreau sa ma operez dupa Sarbatori. Or fi ocupati ?! Poate si-au implinit norma la hernii :))

Doctorul Gigant se supune dorintei mele si ii ordona unei asistente imbracate in roz, sa completeze alte formulare. Astept cuminte pe targa langa intrare.
Sunt chemat inlauntr, intr-un final. Nu am asteptat mult, sunt asezat pe o alta targa, intr-o incapere cu alte 4-5 targi. Cam fiecare era ocupata. Eu par cel mai senatos dintre toti. Ma asez, si ca in filmele cu doctori americani, imi trag perdeaua in jurul targii. Asistenta a uitat sa faca asta. Se gandea probabil ca imi face placere sa ma uit la alti pacienti, care la fel nu aveau dreptul la intimitate prin perdeaua salvatoare.

S-a intors Doctorul Gigant. Imi cere sa ma intind pe targa, ma consulta. Ma apasa in zona stomaculului si mai jos. ‘Ma doare’ ii zic. Nu ma baga in seama. Ma ridica in picioare. Iara ma apasa. Nu ma doare. Doctorul Gigant dintr-o data, ca la o comanda precisa, o ia la fuga. In urma lui deslusec cuvintele: nu e hernie, e ganglion… ! Hm, e asta o veste buna ? Ma uit dupa el lung… cum dispare. Astept cuminte pe targa mea privata. Stau asa cam 5 minute, cuminte ca un copil in prima zi de scoala. Nu stiu ce se intampla. Macar de aveam telefonu’ la mine sa ii trimit la nevasta-mea sms de groaza. Intr-un final sunt chemat catre coltul magic al medicilor si al asistentelor. Stau toti gramada acolo, in jurul unui birou. Toti in culori diferite la uniforme, parca sunt instalatii de Craciun. Sunt chemat intr-o rezerva cu 2 paturi. Apare al 2 –lea medic. Tot tinerel. Dar nu asa inalt. Dupa tonul lui, imi dau seama ca este seful Doctorului Gigant. Imi zice ceva, dar nu se uita la mine, asa ca nu imi dau seama de nimic. Ma asez pe pat, peste drum o d-soara astepta in sezut si ea probabil vre-un doctor. Se trag de data asta perdelele dar nu de tot. Ma dezbrac mult…si Doctorul sef imi observa crispatia de pe fata privind la gaura din paravan si prin ea la domnisoara care se uita dragut inainte. Mai trage de perdea odata. Acum e mai bine. Ma consulta. Ma apasa si doctorul sef. Ii zic ca ma doare . Ma da cu o crema si ma pune la ecograf. Am visat la momentul asta de multa vreme. Dar de obicei era Simo la ecogaraf. Nu mai conteaza. Sunt interrupt din visare si durerea palparii de aparitia unui al 3 personaj. Se baga dupa paravan. Acum sunt Doctorul Sef, Doctorul Gigant si inca unu. Dintr-o data mi-am pierdut toata popularitate ca s-au aupucat doctorii sa povesteasca cu noul venit despre specializarii medicale. ‘Nu fi fraier, baga-te pe asta ‘. Nu trebuie sa fi un prost sa iti dai seama, ca si tipu lucra la urgente, dar totusi… Acolo dezgolit, o vedeam pe domnisoara prin paravan, astea 3 uitasera de mine, m-am simtit putin ciudat. Hai sa recunosc. Foarte ciudat. Tusesc insistent. Sunt cosmarul orcarui medic. Doctorul sef, pe semne destept, se prinde si ma intreaba: te doare? Nu. Zic eu ! Te deranjeaza discutia noastra ? zice el. La care eu ingan, speriat ca putea sa ma apese cu ecogarful mai tare decat trebuie: pai stiti, eu sunt cam in fundul gol. Doctorul sef , isi gaseste o urma de umanitate si imi explica ca si al treilea individ este medic. Nu ma imbucura asta. Imi explica inca o data ca nu este hernie si ca o sa primesc tratament. Ieee….ce bucurie. Imi trag repede pantalonii si ies repede din rezerva, fara sa ma uit la domnisoara de peste drum.

Il astept pe Doctorul Gigant sa imi aduca reteta. Stau in picioare langa bradul de Craciun. Trece pe langa mine, si il intreb, vazand ca nu se grabeste, daca pot sa astept afara in sala de asteptare cu nevasata-mea. Zice ca da.

Ies triumfator. Simo, ma asteapta ca la maraton, cu panglica. Imi zambeste cald. Ii zic vestile: am doar un ganglion inflamat. Ce o insemnand asta? Habar nu am. Asteptam rezonabil in sala de asteptare. Se intoarece Doctorul Gigant cu o hartie alba in mana. Ma cheama pe un hol intre sala de asteptare si targi. Discret imi imaneaza reteta, masurandu-ma bine. Nu ma prind, ii multumesc pentru tratament. Apare nevasta-mea din spate: ne puteti spune ce inseamna tratamentul pentru ganglion ? Aaa…zice el, parca intrabat ceva nelalocul lui, trece in 2 zile. Supozitoare si gata.
Ies confuz dar bucuros. Simo imi ranjeste incet: ‘Astepta sa ii dai ceva ! De aia te-a bagat acolo, la separeu. ‘

Vai, ce urat Domnule Doctor Gigant !

Acum stau acasa, gandidu-ma ca daca nu ceream consult, facem probabil o hernie perforata paranoica de frica. Asa macar stiu, ca ganglioni mei, sunt sanatosi, dar se mai umfla asa din cand in cand. Sper ca nu de mandrie.

Intre timp, imi duc infectie respiratorie mai departe. D-na Doctor, medicu’ de familie, care m-a diagnosticat cu 99 % hernie, mi-a zis ca in gat sunt mai bine. Pe mine ma doare mai rau !

Dar trebuie sa avem incredere in medici.

Insanatosire grabnica pentru mine !

Conferinta Flacara Inchinarii, 1 Decembrie 2011 – RECENZIE

Posted: Decembrie 2, 2011 in Fără categorie

 

Imagine

Sub titlul ‘ Traieste pe bune ‘ editia a-12-a  a conferintei nationale pentru tineri este organizata de Biserica Flacara Inchinarii’ din Alba Iulia. O oportunitatea aparte de a fi in Alba Iulia de 1 Decembrie, unde mii de omeni vin in fiecare an pentru a sarbatorii Marea Unire si, unde de 12 ani, sute de tinerii neoprotestanti  vin pentru a-L sarbatorii pe Marele Dumnezeu.

Anul acesta, conferinta  a fost gazduita in sala de conferinte a Iulius Mall din Alba Iulia. Au fost peste 600 de tinerii din toata Romania.

Ca in fiecare an, conferinta incepe pe data de 30 noiembrie, cu un ajun al evenimentului, iar pentru ziua de 1 Decembrie sunt 2 sesiuni: dimineata si seara. 

Conferinta propriu-zisa a inceput Joi dimineata, dis de dimineata cu inregistrarea participantilor. Holul Mallului a fost neincapator pentru tinerii inca somnorosi. Am gasit la receptie pentru inscrieri, fete zambitoare, tineri ca si noi, pregatiti sa ajute. Am vazut chiar situatii unde s-a cerut calm si intelegere si s-a daruit din plin. Asta spune mult despre spiritul organizatorilor.

Ora 9:30 i-a prins pe cei de la Forte, o trupa aparent noua in peisajul muzical neoprotestant ( nu nu i-am mai auzit niciunde ), intr-un concert de deschidere. Tinerii de prin toata tara,  inca somnorosi nu au raspuns chiar pe masura, probabil erau si emotiile baietilor de la Forte iar treaba de a sparge gheta e intodeauna mai dificila.  Baietii au mai avut si rateuri dar in mare au fost ok.

A urmat echipa de lauda si inchinare a bisericii care organizeaza conferinta an de an. Ionut Dura, liderul de inchinare a bisericii Flacara Inchinarii, a facut o treaba excelenta in a motiva tinerii in inchinare. S-a simtit experienta proprie cu Dumnezeu si chemarea evidenta pentru asta. Echipa in general a cantat bine, si publicul a raspuns inchinarii. Am remarcat totusi, in mijlocul lor, pe Luminita Ciuciumis, de la Calatis Praise, care locuieste si ea in Alba Iulia. Am regretat faptul ca vocea ei, care este una excepetionala, de referinta in mediul neoprotestant, nu s-a evidentiat mai deloc. Probabil si din cauza ca in trupa de inchinare era si un cor de vre-o 8, 9 persoane , plus inca 2 soliste. Dar inchinarea a fost de calitate.

Cele 2 mesaje principale au fost tinute de Christoph Scharnweber, pastor al bisericii Gospel Forum din Sttutgart Germania. Nu mica mi-a fost mirarea cand pe scena urca un munte de om, cu zambet pe buze, si interesant, fara traducator, stiind ca predicatorul este din Germania. Si intr-o romaneasca putin stalcita Christoph s-a prezentat si si-a tinut intreaga prelegere in limba romana. Cele 2 mesaje au fost de o claritate uimitoare, bazate teologic pe  istorisirea lui Iona. Predicatorul a avut priza la tineri, foarte natural si cursiv. Mesajul de dimineata s-a axat in jurul experientei lui Iona, de esec spiritual si refuz de a implini noul plan a lui Dumnzeu pentru viata lui: jobul de predicator in Ninive. Incapatanarea si refuzul de a face voia lui Dumnezeu te poate costa mult. A doua parte a mesajului, de dupa masa, s-a axat pe orientarea catre mediile inconfortabile pentru a duce vestea buna. Asa cum Iona a considerat naiv sa predice vestea buna unui popor pagan, desi aceasta era voia Divinitatii, la fel tinerii au fost incurajati sa fie deschisi spre locuri si perspective noi. Asadar, mesajele au fost excelente si cu mare incarcatura spirituala.

La conferinta au mai cantat cei de la Cristocentric, in deschiderea sesiunii de seara. Trupa a fost ca de obicei la inaltime si au reusit sa implice tinerii imediat in atmosfera de inchinare.

La final Cristi Cazacu si Prima Ora au incheiat conferinta cu un concert. Subiectiv, am simtit ca nu toti tinerii au putut  percepe substanta lui Cristi. Concertul a fost unul profund, solistul fiind imbracat intr-o camsa traditional si cantand de pe scaun. S-a facut referinta la evenimentele din 89 si sacrificial romanilor pentru Marea Unire. Deloc ‘comerciala’ abordarea lui, dar la un nivel muzical de exceptie.  Sa fi fost si oboseala dupa o zi intreaga de activitati, poate de vina ca tinerii nu s-au conectat, cel putin in opinia mea. Cristi Cazacu a fost insa bun.

Una din partile mele favorite la conferinta a fost prestatia Trupei de Pantonima si Drama a celor de la Flacara Inchinarii. Au fost fenomenali. Au avut cate o piesa pentru fiecare din cele 2 sesiunii. Fiecare piesa a fost de cel putin 20 de minute, dar deloc prea mult. Experienta lor s-a vazut clar. Mesaje simple, transmise puternic si natural, au fost mai precise decat o mie de predici. Toata admiratia pentru tinerii din trupa. Nu s-a simtit nici o urma de amatoricism, din contra. Unii tineri s-au evidentiat chiar prin super talent. Ma refer la Dana, dar doar cei care au fost la conferinta stiu la cine ma refer. Felicitari! Cu ei nu mi-ar fi rusine sa particip la festivaluri nationale de teatru. Fac cinste lui Dumnezeu.

Intre sesiuni s-a servit masa, in sala de conferinta. Ca in fiecare an, participantii primesc gratis un fel de mancare. Prinde bine mai ales pentru cei cu finante mai limitate. Dintre tinerii, multi, nu au vrut sa stea la coada, se facuse totusi un rand de asteptare mare, fiind 500 – 600 de tineri asteptand la bufet.  Personal, cu majoritatea tinerilor am ramas in linie. Si a meritat. Mancarea a fost excelenta si din plin – s-a primit chiar si supliment. Si, in fond nu cred ca a sta la coada e umilitor. Si daca ar fi, putina umilinta nu strica niciodata! Oricum in conditiile date, nu exista o alta posibilitate.

Am urmarit atent jocul de culise a organizatorilor si am gasit o multime  de tineri angrenati in procesul organizarii. Si nu e un process simplu. Cineste lor. De la usieri, care intr-un grad destul de bun, erau zambitori si draguti, la fetele de la inscriere, oameni de ordine, toti au lucrat impreuna. Pot sa simt si dupa alte editii a conferintei o maturitate si dezvoltare in procesul de organizare.

Partea grafica si artistica a fost, asa cum ne-am invatat din anii anteriori, de exceptie. Un baner imens pe scena, cu grafica contemporana, ecusoane in ton, muzica pe fundal in pauza, clipuri proiectate in pauza, etc. E de apreciat ca romanii neoprotestanti stiu cum sa organizeze un eveniment si sa il faca bine, fara kitch.

Organizatorul principal, si bun prieten de al meu, Florin Lupean, a fost si el de nota 10. Florin are pasiune pentru lucrarea cu tinerii, este prezentabil, are dictie si da bine cu microfonul. Semana pe Smiley, zicea cineva. Sunt de acord, cel putin la haine. In rest, cred ca e mai frumos.  Pot doar sa inteleg ce inseamna sa pui totul pe hartie apoi in practica cand vine vorba de a organiza un astfel de eveniment. In sesiunea de seara, Florin a sintetizat tema conferintei, clar si puternic, prin sintagma ‘perfuzii spirituale’. Adica evenimente periodice de apropiere spirituala cu Creatorul. Florin i-a incurajat pe tinerii sa fuga de astfel de porniri. O viata consecventa, traire zilnica cu Dumnezeu, rugaciune, disciplina si sfintire. Asa a fost conluzionat, organizatorul evenimentului, perspectivele unei vietii crestine ‘pe bune’.

Impreuna cu noi, a fost si primarul din Alba Iulia. Nu i-am retinut numele, si nu ma obosesc sa il googalesc. Admir insa parteneriatul pe care organizatorii il au cu autoritatile locale! Anul acesta conferinta a avut loc in cadrul evenimentelor de  celebrare a zilei nationale. Asta spune mult, pentru ca Primaria, si in fond Guvernul, nu aloca fonduri fara un proiect bine pus la punct. M-am bucurat mult cand am aflat ca Guvernul Romaniei a sustinut financiar organizarea conferintei. Extraordinar! Acum ne putem ruga mai mult pentru ei.

Conferinta s-a incheiat usor dupa ora 20.00. Tinerii erau putin obositi, dupa cum spuneam, dar cel putin cu grupul cu care am venit eu, pe fete am citit elan. Dumnezeu a vorbit multora. Cine a  avut urechi de auzit, a avut ce sa auda. Generatia asta de tinerii, e putin ciudata, zic eu. S-au lovit de schimbarea si liberalismul importat de dincolo din plin. Nu ca asta ar fi un lucru rau, dar cum spunea si Christoph asta nu este esential. Estential este sa ai o relatie cu Dumnzeu. Mai avem de invatat cum sa ramanem sacri in prezenta lui Dumnzeu, dar naturali. Seriosi, dar zambitori. Deschisi, dar conservatori si teologici. Poate aici mai se poate lucra. Mai sunt inca necesare multe evenimente de acest gen, pentru a ajunge acolo. Dar suntem pe drumul cel bun.

In mare, conferinta a iesit bine, si nu zic asta pentru ca am o relatie cu organizatorii. Nu a fost nimic deplasat. Mici scapari au fost cu siguranta, desi eu personal nu am sesizat, cel putin din partea organizatorilor. Dar, ca si crestini putem sa trecem cu vederea unele lucruri. Cautam in fond  pacea. Si asta face parte din a trai pe bune!

 

Asteptam editia a-XIII-a!

Flavius Ilioni – Loga

Timisoara

 

Nimic nu s-a pierdut. Totul a fost un castig

Posted: Mai 1, 2011 in Fără categorie

Anii trec, si impreuna cu ei si amintirile, experientele, valorile sau prieteniile noastre. In urma raman urme, regrete, bucurii, amintiri ce nu pier. Esecurile sunt o dovada vie a imperfectiunii noastre. Cu fiecare cazatura, julitura ne-a facut mai puternici. Oameni sunt adusi ca valurile marii inspre noi. Ne pierdem insa de multe ori la reflux. Dar marea aduce aceleas valuri in calea fericirii noastre. Valurile, pe care le-am cunoscut pe nume, peste ani au aceias caldura. Acelas elan. Oamenii dragii, care ca si niste pietre pretioase au luminat peste viata mea, raman la fel vesnic. Durerile se uita. Asa am fost proiectati. Finalitatea este adusa de iertare. Iar apoi…liniste… ! Asta poate face iertare gresitilor nostri. Aduce pace…

Omenii pe care i-am cunoscut, ca prieteni intimi, raman peste ani la fel. Culorile lor sunt la fel de intense, zambetele lor la fel de colorate. Iar rasul lor, rasul lor si acum imi umple inima.
Pentru toti acei, care prin decret divin, ati intrat in viata mea, nimic nu s-a pierdut.
Totul a fost un castig…