Anii trec, si impreuna cu ei si amintirile, experientele, valorile sau prieteniile noastre. In urma raman urme, regrete, bucurii, amintiri ce nu pier. Esecurile sunt o dovada vie a imperfectiunii noastre. Cu fiecare cazatura, julitura ne-a facut mai puternici. Oameni sunt adusi ca valurile marii inspre noi. Ne pierdem insa de multe ori la reflux. Dar marea aduce aceleas valuri in calea fericirii noastre. Valurile, pe care le-am cunoscut pe nume, peste ani au aceias caldura. Acelas elan. Oamenii dragii, care ca si niste pietre pretioase au luminat peste viata mea, raman la fel vesnic. Durerile se uita. Asa am fost proiectati. Finalitatea este adusa de iertare. Iar apoi…liniste… ! Asta poate face iertare gresitilor nostri. Aduce pace…
Omenii pe care i-am cunoscut, ca prieteni intimi, raman peste ani la fel. Culorile lor sunt la fel de intense, zambetele lor la fel de colorate. Iar rasul lor, rasul lor si acum imi umple inima.
Pentru toti acei, care prin decret divin, ati intrat in viata mea, nimic nu s-a pierdut.
Totul a fost un castig…
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.