*ATENTIE: nume reale sunt folosite in descrierea pur subiectiva 
)
Scriu aceste randuri pentru copiii mei, care iubitori de facebook, vor muri de placere de mici sa se dea pe net si vor avea mare bucurie sa descopere aventurile tatalui, prin blogosfera fara varsta. Anul 2010 nu va ramane in istorie ca un an al marilor succese pentru societatea roamana. Mass-media romaneasca se intrece in a cataloga cat mai pesimist si negativ anul de care scapam maine. Mie nici nu poate sa imi pese mai putin. Nu Boc de e vina pentru starea tarii. Dar asta e prea irelevant pentru anul 2010 si implicatiile acestuia asupra persoanei mele.
Am pasit in 2010 cu Simona Loga de mana iar acum il parasesc cu Simona Ilioni – Loga de brat. Pe departe cel mai maraet eveniment al acestui an, a fost legamantul nostru public de a fi impreuna pentru etarnitate, sau casatoria, termen cunoscut de toti. Am avut o nunta frumoasa, asa cum ne-am dorit-o: cu dans, muzica si multa voie buna. A fost o celebrare a dragostei noastre care va ramane vie peste veacuri. Pe 25 Septembrie, mana in mana am oficializat singurul lucru care poate unii oameni pentru todeauna: dragostea noastra. In 26 Aprilie am oficilizat logodna, intr-un stil aparte. Am invitatat peste 30 de prieteni apropiati si fara sa le spunem de ce, desi unii s-au cam prins, i-am inghesuit in apartamentul mic al Simonei ca sa le povestim despre planurile noastre. Anul 2010 a fost un an al dragostei marturisite.
Am pornit in 2010 cu carte de munca la Alfa Omega Tv. Pasionat de a-mi practica meseria, pentru care am trudit 4 ani de facultate, m-am simtit bincuvantat sa pot sa imbina cariera cu slujirea. Am ramas binecuvantat desi in cealata parte a sufletului am ramas si dezamagit. Familia Petan, conducerea Alfei Omega, o mare binecuvantare la inceput au devenit o mare dezamagire in final. Manipulare, control, dominare, toate in numele sfant a lui Dumnezeu. Dar martie 2010 ma gasea cu demisia in mana, fara regrete batand in usa uimita a lui Tudor Petan. Multe visuri s-au stins in acea zi. Si altele s-au nascut in schimb. 1 an si 7 luni de naveta zilnica la etajul 2 al Bisericii Agape, in biroul verde redactional, multe relatii de prietenie fundamentate pe vecie, multa munca, deplasari, idei, frustrari, toate cu functia de: redactor.
Am pornit in 2010 membru full time in Biserica Evangheliza Centrum. Un loc al umilintei, slujirii si al unui lidership real. In urma cu 3 ani, eram in durerile nasterii a bisericii pe pamant aradean. Am ramas credincios viziunii, dirijate blajin de Otniel Luca, pastorul nostru. Dupa freamatul nuntii ai al noului inceput, impreauna cu Simona am decis sa ne stabilim intr-o biserica locala in Timisoara. ( povestea Simonei cu dezamagirea si esecul Bisericii Agape, si fariseismul liderilor de acolo e alta poveste ) . Asa a aparut Kairosul. O idée de a lansa o biserica. Vizionarul, Sava Timin, canta frumos, un cantec al viitorului unde oamenii se vor simti iubiti, implicati, slujiti, apreciati si vrednici de a investi in ei. Am slujit cu pasiunea si devotament viziunii pana cand aceasta a prins realitate iar lansarea bisericii, in octombrie, la o sapamana dupa nunta noastra, m-a prins in valatoarea organizarii si a proiectiei video iar pe Simona la microfon, facand ce ii place ei cel mai mult sa faca: sa cante. Dar cantecul initial si-a schimbat din muzicalitate pe parcurs si 6 luni ne-au fost de ajuns in Kairos. Numai ce scapasem de ‘vorbareti inascuti ‘ si ‘infaptuitori lenesi ‘ atat eu cat si Simona, si inca o dezamagire pe termen lung, ar fi fost prea mult.
Decembrie ne-a prins fara biserica, ‘apostazati’, dezamagiti de organizatii / lideri, cu ganduri de a scrie un manifest impotriva pastorilor, dar cu o credinta mai vie si mai puternica ca niciodata. Cu elemente reale ale miracolului si norul protector a lui Dumnezeu mai inflacarat ca nicicand.
Anul 2010, se sfarseste cu carte de munca la Generali Asigurari, polite casco, rca si eurocasa. Divinitatea a orchestrat ca pasi mei sa bata in locuri noi, urechi noi sa auda povestea mea si investitii noi sa fie facute in viitorul meu. Sunt recunoscator pentru actualul loc de munca, ca si inspector tehnic retail ( deci de profesie nu am nimic cu partea tehnica a universului).
Anul 2010 m-a prins cu prieteni pe care 2011 nu ii mai apuca. Florin Minea, exemplul suprem. Domnul da, Domnul ia. Pana la urma puterea imbata, si imbata bine. Dar din cutia cu cadouri, Dumnezeu a gasit cu gale sa deschida noi usi de realtionare. Una din usi, unul din motivele peripetiei prin Kairos: Ligia. Oameni vin si pleaca dar prietenii reali raman.
Anul 2010 m-a gasit intr-o cvasi-relatie de comunicare cu clanul Ilioni. Anul 2011 ma gaseste infalcarat pentru familia noastra si recunoscator. Bunica mea, Milana Mihut alias MAMA nu va mai pasi in 2011. A trecut in vesnicie in 8 Decembrie 2010. A murit, incet fara zarva si fara sa deranjeze, la fel cum a trait. Revelionul anul acesta il petrece cu Duhul Sfant, Isus si Tatal. Mare bucurie pentru ea.
Anul 2010 trece, la fel cum trec multi ani de acum inainte. Raman in urma, urmele cuielor battue si scoase apoi. Cel putin unele. Dar urmele si dezamagirile formeaza in noi caracter. Invatam cum sa nu fim.
Povestea anului 2010 e mult mai lunga, dar ca si fiecare dintre noi, toti avem o poveste. Pentru mine povestea continua. Divinitatea nu a incheiat compunerea unei povesti unice. A mea !
2011 bate la usa si cine stie ce aduce el? Indiferent ce va aduce, va fi diferit fata de 2010. Mi-am invatat lectia si am sa suflu si in iaurt.
La multi Ani 2011.
Foarte original si foarte artistic si foarte tipic tie ai materializat in cuvinte marile tale succese si marile tale dezamagiri ale anului. Felicitari. Ai putea sa fi autor de carti. As fi primul care ti le-as cumpara. Daca ai include si un, singur, paragraf in care sa vorbesti despre fotbal sau politica, chiar si Tati ar fi printre primii care s-ar inghesui sa ti le cumpere
. Am ras foarte mult cand ai scris ca de profesie nu ai nimic cu “partea tehnica a universului” 
), mai ales ca eu sunt foarte constient, din experienta, de adevarul care il contine aceasta afirmatie 
).
Iti inteleg toate dezamagirile (sau incerc sa le inteleg chiar daca, probabil ca, niciodata nu le voi putea intelege in totalitate din cauza ca nu am experimentat lucrurile pe care le-ai experimentat tu). Te cunosc, cat de cat, si stiu ca personalitatea ta nu te lasa sa taci si sa nu spui, dupa cum spune si sloganul tau, “lucrurilor pe nume”. Eu iti voi ramane intodeauna un frate indiferent de convingerile si deciziile pe care le-ai luat sau cele care le vei lua, si vreau sa spun asta public, cu toate ca in mare parte oamenii cu care am eu de-a face stiu deja asta. Nu fac asta ca sa fac vreun rau la vreo organizatie. Fac asta pentru ca eu prietenii m-ii fac pe viata. Fac asta pentru ca, cred ca oricine oricat de mult ar fi gresit lucrurile trebuiau rezolvate altfel. Nu sunt Dumnezeu ca sa stiu cine, cum si cat a gresit dar cred foarte mult ca nu trebuia sa se ajunga la oameni care dupa luni intregi de zile inca sa mai fie afectati.
Sa aveti un an nou fericit. Fie ca 2011 sa fie un an al restaurarii relatiilor (stiu ca mie mie foarte usor sa spun asta).
De dincolo de Mures, din Resedinta Heller, cu Dumnezeu inainte, Dani Heller
Dany, nici nu imi vine sa cred cat de mult te-ai schimbat, maturizat chiar, iar Favius, citind ceea ce ai scris mai sus nu pot decat sa iti spun, imi e dor de serile in care dezbateam adanc dezamagirile de care am avut parte in bisericile frecventate la vremea aceea. Imi era chiar dor sa ascult vocea sincera a unui “enorias” care striga dupa ajutor din valtoarea ipocriziei din biserica de azi. Ssustin cu putere ca de fapt nu e ceea ce vedem si ceea ce Dumnezeu isi doreste de la noi. Si totusi din pacate, dezamagiri vor fii pretutindeni in orice timp si orice vreme, pt ca bine stim, noi am dorit asta, noi am creat lumea aceasta, noi am ignorat atata… si la urma noi suntem cei care sufera. Vreau o schimbare, si chiar mi-am propus pt. 2011 sa FAC DIFERENTA.
Dumnezeu sa binecuvanteze realizarile pe care le-ai avut in anul ce a trecut si tot el sa le binecuvanteze pe cele ce vor veni de azi incolo pana la sfarsitul acestui nou an. Fii pregatit si tu sa FACI DIFERENTA.
La multi ani! (chiar daca am intarziat cu 12 zile)
[...] Ţon întârzie. Sugestii? (dyobodiu) 71. Comunismul cu faţă cerească (rasvancristian) 75. 2010 – Anul Tranzitiei. Povestea mea anuala. (happyfl2000) 84. Tablou pictat de Ada Nichifor (ambasadorul) 90. La trecerea dintre ani (statu) [...]
Flavius, m-am plimbat pe blogul tau…Total accidental am ajuns aici…:)
M-a durut inima citind artic. de mai sus… E noiembrie, aproape sfarsit de an, s-a mai schimbat ceva? Vi-ati gasit un alt trup de care sa va lipiti, si ma refer la o biserica…?
Nadajduiesc sa nu fi fost prea mare dezamagirea. Totusi, merita…:)
Se simte de la mare distanta inima voastra iubitoare de El!
Domnul cu voi…este…